3 definiții pentru frecventator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: frecventa + -tor] 1-2 (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frecventatór s. m., adj. m., frecventatóri; f. sg. și pl. frecventatoáre

Intrare: frecventator (s.m.)
frecventator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecventator
  • frecventatorul
  • frecventatoru‑
plural
  • frecventatori
  • frecventatorii
genitiv-dativ singular
  • frecventator
  • frecventatorului
plural
  • frecventatori
  • frecventatorilor
vocativ singular
  • frecventatorule
plural
  • frecventatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecventator, -oare frecventatoare

  • 1. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Frecventa + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09