7 definiții pentru francofon (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

francofon, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr francophone] 1-2 smf, a (Vorbitor) de limbă franceză.

FRANCOFÓN, -Ă adj., s.m. și f. Vorbitor de limbă franceză. [< fr. francophone].

FRANCOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă franceză. (< fr. francophone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofón s. m., adj. m., pl. francofóni; f. sg. francofónă, pl. francofóne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRANCOFÓN s. m. (< fr. francophone): vorbitor de limbă franceză, fără ca aceasta să fie limba lui maternă (de obicei, este vorba de vorbitorii din fostele colonii franceze din Africa și Asia, devenite ulterior „țări francofone”, la care mai târziu s-au adăugat și cei din alte țări, cum este țara noastră).

Intrare: francofon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francofon
  • francofonul
  • francofonu‑
plural
  • francofoni
  • francofonii
genitiv-dativ singular
  • francofon
  • francofonului
plural
  • francofoni
  • francofonilor
vocativ singular
  • francofonule
  • francofone
plural
  • francofonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

francofon, -ă francofonă

  • 1. (Vorbitor) de limba franceză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: