10 definiții pentru franțușcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

franțușcă sf [At: HOGAȘ, DR. II, 51 / Pl: ~ște / E: ns cf pn francuzka] (Înv) 1-2 Franțuzoaică (1-2).

FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că.

FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Învechit și popular) Franțuzoaică. Legase... prietenie cu franțușca de peste drum. HOGAȘ, DR. II 51.

franțuzesc, ~ească [At: RUSSO, S. 80 / Pl: ~ești / E: franțuz + -esc] 1-4 a Francez (3-6). 5 (Îs) Aluat ~ Aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi Si: foitaj. 6 sf Limba franceză.

Franțúz, -oáĭcă și (Mold.), -úșcă s., pl. jĭ, e, ște (oaĭ o silabă. Rus. Francúz, Francúženka, pol. Francúz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl. urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțúșcă s. f., pl. franțúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRANȚÚȘCĂ s. v. franțuzoaică.

franțușcă s. v. FRANȚUZOAICĂ.

Intrare: franțușcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franțușcă
  • franțușca
plural
  • franțuște
  • franțuștele
genitiv-dativ singular
  • franțuște
  • franțuștei
plural
  • franțuște
  • franțuștelor
vocativ singular
  • franțușcă
  • franțușco
plural
  • franțuștelor

franțușcă

etimologie:

  • Franțuz + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cf. limba poloneză francuzka
    surse: DEX '09