10 definiții pentru frățâne frățân


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frățâne sm [At: CORESI, ap. CCR. 11/19 / V. frățân, (2) ini smp / Pl: ~ni / E: frate + -âne] 1 (Îvp; urmat de un adjectiv posesiv) Frate (1). 2 (Buc; Trs; lpl; csc) Frați și surori de sânge.

FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne.

FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne.

FRĂȚẤN s. m. v. frățâne.

FRĂȚẤN s. m. v. frățâne.

FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

FRĂȚÎ́N s. m. v. frăține.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frățấne (pop.) s. m., pl. frățấni

frățâne s. m., pl. frățâni

frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său)

frățân s. m. (= frățâne), pl. frățâni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frățîn (-ni), s. m. – Frate. – Var. frățîne, frăține. Lat. frāternus, cu aceeași pierdere a lui r, prin disimilare, ca în frātremfrate. Este mai puțin probabilă der. analogică ca în tătîne (DAR). Se folosește mai ales la pl. și urmat de un posesiv; sing. frățîne este analogic, format pe baza lui frate. Pentru folosirea lui ca s., cf. fr. ton fraternel.

Intrare: frățâne
frățâne substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frățâne
  • frățânele
plural
  • frățâni
  • frățânii
genitiv-dativ singular
  • frățâne
  • frățânelui
plural
  • frățâni
  • frățânilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frățân
  • frățânul
  • frățânu‑
plural
  • frățâni
  • frățânii
genitiv-dativ singular
  • frățân
  • frățânului
plural
  • frățâni
  • frățânilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)