5 definiții pentru frânc (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.
frânc, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 236/13 / Pl: ~nci / E: lat Francus, vsl франгь] (Înv) 1-2 smf, a (Nume generic dat la noi occidentalilor) de origine latină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FRÎNC, -Ă, frînci, -e, adj.[1] Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor latini. Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Adjectival) Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222.
- Lipsește indicația s. m. și f., evidentă din explicație. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frânc s. m., adj. m., pl. frânci; f. sg. frâncă, g.-d. art. frâncei, pl. frânce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
frânc, frâncisubstantiv masculin frâncă, frâncesubstantiv feminin frânc, frâncăadjectiv
- 1. Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. DEX '09 DLRLC
- Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
- Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222. DLRLC
-
etimologie:
- Francus DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.