FOTOTROPISM s. n. 1. Mișcare de îndreptare a organelor vegetale spre sursa de lumină; heliotropism. 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială făcându-se lent, la întuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.

fototropism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr phototropisme, ger Phototropismus] 1 Însușire a unor plante de a-și îndrepta florile, frunzele etc. într-o direcție anumită, determinată de orientarea luminii Si: heliotropism. 2 Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială facându-se lent, la întuneric Si: fototropie.

FOTOTROPISM s. n. 1. Însușire a unor plante de a-și îndrepta florile, frunzele etc. într-o direcție anumită, determinată de orientarea luminii; heliotropism. 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială făcându-se lent, la întuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.

FOTOTROPISM s.n. 1. Reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii. V. heliotropism. 2. Fototropie. [< fr. phototropisme, cf. gr. phos – lumină, trope – întoarcere].

FOTOTROPISM s. n. 1. schimbare a culorii unui compus cristalizat în contact cu lumina pe care o absoarbe; fototropie. 2. heliotropism. (< fr. phototropisme, germ. Phototropismus)

FOTOTROPISM n. 1) Proprietate a unor plante de a-și îndrepta frunzele și florile spre surse de lumină; heliotropism. 2) v. FOTOTROPIE. /<fr. phototropisme, germ. Phototropismus

fototropism (desp. -to-tro-) s. n.

fototropism (-to-tro-) s. n.

fototropism s. n. (sil. -tro-)

FOTOTROPISM s. 1. (FIZ.) fototropie. (~ul unui corp luminat.) 2. (BOT.) heliotropism. (~ul unor organe vegetale.)

FOTOTROPISM s. 1. (FIZ.) fototropie. (~ unui corp luminat.) 2. (BOT.) heliotropism. (~ unor organe vegetale.)