FOTOSINTEZĂ, fotosinteze, s. f. Asimilație clorofiliană. – Din fr. photosynthèse.

fotosinteză sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr photosynthèse] Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanțele organice din bioxid de carbon și din apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă și eliberează oxigen Si: asimilație clorofiliană.

FOTOSINTEZĂ, fotosinteze, s. f. Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanțele organice din bioxid de carbon și apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă și eliberează oxigen; asimilație clorofiliană. – Din fr. photosynthèse.

FOTOSINTEZĂ, fotosinteze, s. f. (Chim.) Sintetizarea unei substanțe prin acțiunea luminii. Una din cele mai importante probleme ale biologiei contemporane este problema fotosintezei – fenomenul prin care se produce de către plante, sub acțiunea luminii, din bioxidul de carbon și apă, materia organică. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3187.

FOTOSINTEZĂ s.f. (Fiz.) Sinteză a unei substanțe făcută prin acțiunea luminii. [< fr. photosynthèse, cf. gr. phos – lumină, synthesis – unire].

FOTOSINTEZĂ s. f. asimilație clorofiliană. (< fr. photosynthèse)

FOTOSINTEZĂ ~e f. bot. Proces fiziologic de sinteză a substanțelor organice sub influența luminii solare absorbite de clorofilă; asimilație clorofiliană. /<fr. photosynthese

fotosinteză s. f., g.-d. art. fotosintezei; pl. fotosinteze

fotosinteză s. f., g.-d. art. fotosintezei; pl. fotosinteze

fotosinteză s. f. → sinteză

FOTOSINTEZĂ s. (BOT.) asimilație clorofiliană.

FOTOSINTEZĂ s. (BOT.) asimilație clorofiliană.