FOSĂ, fose, s. f. 1. Depresiune, șanț sau orificiu de pe suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal. 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscenă, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.

fosă sf [At: ANATOMIA, 68 / Pl: ~se / E: fr fosse, lat, it fossa] 1 Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2 (Glg) Depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3 (Glg; îs) ~ oceanică Depresiune alungită pe fundul oceanelor, a cărei adâncime depășește 6 000 de metri Si: groapă abisală. 4 (Îs) ~ septică Bazin destinat colectării materiilor fecale în cazul unei locuințe (așezări) care nu este conectată la sistemul de canalizare. 5 (Șîs ~ orchestrei sau de orchestră) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei Si: loja orchestrei.

*FOSĂ (pl. -se) sf. 🫀 Cavitate: fosele nazale, nările [fr.].

FOSĂ, fose, s. f. 1. Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.

FOSĂ, fose, s. f. (În expr.) Fosă nazală = fiecare din cele două jumătăți ale cavității nazale.

FOSĂ s.f. 1. Depresiune largă și puțin adîncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adîncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adîncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă].

FOSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa)

FOSĂ ~e f. 1) Adâncitură naturală într-o structură anatomică. ~ nazală. 2) geol. Depresiune lungă și adâncă. 3) teatru Loc rezervat pentru orchestră. /<fr. fosse, lat., it. fossa

fosă f. Anat. cavitate: fosele nazale.

*fósă f., pl. e (fr. fosse, lat. fossa. V. fosil). Anat. Cavitate: Fosele nazale.

fosă s. f., g.-d. art. fosei; pl. fose

fosă s. f., g.-d. art. fosei; pl. fose

fosă s. f., g.-d. art. fosei; pl. fose

fosă, locul rezervat orchestrei, în sălile de teatru muzical (operă, operetă, revistă). Fosa este situată, în genere, sub scenă, depășind rampa cu jumătate din spațiul său.

FOSĂ ABISALĂ s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.