fonderie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr fonderie] 1 Tehnologie care presupune topirea și purificarea metalelor și a aliajelor. 2 Instalație metalurgică în care se topesc minereuri le pentru a extrage din ele metalele Si: topitorie, turnătorie.

FONDERIE s.f. (Metal.) Instalație metalurgică în care se topesc minereurile pentru a se extrage din ele metalele; topitorie, turnătorie. [< fr. fonderie].

FONDERIE s. f. instalație metalurgică în care se topesc minereurile pentru a se extrage din ele metalele; topitorie, turnătorie. (< fr. fonderie)

fonderie f. 1. arta de a topi metale; 2. stabiliment unde se topesc metalele sau se toarnă caractere tipografice: fonderie de tunuri, de litere.

*fonderíe f. (fr. fonderie, d. fondre, a se topi, lat. fundere, a împrăștia. V. fuziune). Barb. Turnătorie, topitorie.

fonderie s. f., art. fonderia, g.-d. art. fonderiei; pl. fonderii, art. fonderiile (desp. -ri-i-)

fonderie s. f., art. fonderia, g.-d. art. fonderiei; pl. fonderii, art. fonderiile

fonderie s. f., art. fonderia, g.-d. art. fonderiei; pl. fonderii, art. fonderiile

FONDERIE s. v. turnătorie.

fonderie s. v. TURNĂTORIE.