FOLCLORIC, -Ă, folclorici, -ce, adj. Care aparține folclorului, privitor la folclor; folcloristic. – Din fr. folklorique.

folcloric, ~ă a [At: DA ms / S și: (înv) folkloric / Pl: ~ici, ~ice / E: fr folklorique] 1-2 Care aparține folclorului (1-2) Si: folcloristic (1-2). 3-4 Privitor la folclor (1-2) Si: folcloristic (3-4).

FOLCLÓRIC, -Ă, folclorici, -ce, adj. Care aparține folclorului, privitor la folclor; folcloristic. – Din fr. folklorique.

FOLCLORIC, -Ă, folclorici, -e, adj. De folclor, al folclorului, privitor la folclor. Studii folclorice. ▭ Rolul însemnat pe care îl au, pentru înflorirea artei populare și a artei noastre culte, cercetările în domeniul creației folclorice. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. Secretul artei lui Eminescu stă în însușirea desăvîrșită a materialului folcloric. ROSETTI, S. L. 39.

FOLCLORIC, -Ă adj. Referitor la folclor, de folclor; folcloristic. [Cf. fr. folklorique].

FOLCLÓRIC, -Ă adj. referitor la folclor, de folclor; folcloristic. (< fr. folklorique)

FOLCLÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de folclor; propriu folclorului. Colecție ~că.

folkloric a. relativ la folklor.

!folcloric adj. m., pl. folclorici; f. folclorică, pl. folclorice

!folcloric (fol-clo-/folc-lo-) adj. m., pl. folclorici; f. folclorică, pl. folclorice

folcloric adj. m. (sil. mf. folc-), pl. folclorici; f. sg. folclorică, pl. folclorice

FOLCLORIC adj. folcloristic. (Literatură ~.)

FOLCLORIC adj. folcloristic. (Literatură ~.)