fofârlică sf [At: DA / V: ~fir~ / E: nct] 1 (Îvp; îf fofirlică) Numele unui joc de noroc. 2 (Fam; îe) A umbla cu ~ca A face șmecherii, înșelăciuni. 3 (Îae) A încerca să înșele pe cineva. 4 (Îae) A fi intrigant.

FOFÂRLICĂ^[1] s. f. art. (În expr.) A umbla cu fofârlica = a face șmecherii, înșelăciuni; a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec.

FOFÂRLICĂ f.: A umbla cu ~a a se ocupa cu înșelarea. A prinde pe cineva cu ~a a descoperi pe cineva care vrea să înșele. /Orig. nec.

FOFÂRLICA s. f. art. (În expr.) A umbla cu fofârlica = a face șmecherii, înșelăciuni; a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec.

fofirlică sf vz fofârlică

FOFÎRLICA s. f. (Numai în expr.) A umbla cu fofîrlica = a înșela, a face șmecherii, înșelăciuni. Vrei ceva de la mine. Spune-o limpede. Nu mai umbla cu fofîrlica. STANCU, D. 345.

fofîrlíca și -íga f. (imit. înrudit cu bg. čevrŭliga, cĭocîrlie). Vest. Fam. A umbla cu fofîrlica, a umbla cu șoalda, a căuta să înșelĭ. – Și -úga (CL. 1920, 525). Pin Bz. și -rlichea.

fofârlica s. f. art. (în: a umbla/a prinde pe cineva cu ~)

fofârlica (în expr. a umbla cu fofârlica) s. f. art.

fofârlica s. f. art.

a umbla cu fofârlica expr. a avea o conduită nesinceră; a se eschiva de la recunoașterea unui adevăr.