focă sf [At: DA ms / Pl: foci / E: fr phoque, lat phoca] 1 Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, din ordinul pinipedelor, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioare în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare Si: vițel-de-mare (Phoca). 2 Animal care face parte din unul dintre genurile focii (1).

*FOCĂ (pl. -ce) sf. 🐒 Mamifer amfibiu din mările polare, cu corpul cilindric care se subțiază spre coadă, cu capul rotund și ochii mari; numit și „vițel-de-mare” (Phoca vitulina) (🖼 2169) [fr.].

FOCĂ, foci, s. f. Mamifer din ordinul pinipedelor, adaptat la viața de apă, cu corpul alungit, cu picioarele în formă de lopeti; trăiește mai ales în regiunile polare.

FOCĂ s.f. Mamifer amfibiu din mările polare, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți. [< fr. phoque, it. foca, lat. phoca, gr. phoke].

FOCĂ s. f. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare. (< fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

FOCĂ foci f. Mamifer acvatic carnivor cu capul rotund, corp alungit și labe adaptate pentru înot, întâlnit în regiunile polare și vânat pentru carne, grăsime și piele. /<fr. phoque, lat. phoca

focă f. animal amfibiu în mările Nordului, numit și vițel de mare (= fr. phoque).

*fócă f., pl. e (lat. phoca, vgr. phóke). Un mamifer piniped care abundă în oceanele polare și se găsește maĭ rar și în mările recĭ saŭ temperate.

focă s. f., g.-d. art. focii; pl. foci

focă s. f., g.-d. art. focii; pl. foci

focă s. f., g.-d. art. focii; pl. foci

FÓCĂ (< fr., lat.) s. f. Nume generic dat unor mamifere acvatice din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform, urechi rudimentare și membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Phoca); sunt animale carnivore, greoaie. F. de Caliacra trăiește în apele litorale ale Mării Negre și are abdomenul alb (Monachus albiventer).

focă, foci s. f. (peior.) prostituată.

FOCĂ s. (ZOOL.; Phoca vitulina) (pop.) vițel-de-mare.

FOCĂ s. (ZOOL.; Phoca vitulina) (pop.) vițel-de-mare.