7 definiții pentru fob (suf.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fob1, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr fob] (D. tranzacții comerciale maritime) În care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinație.

-fob2 [At: DN3 / E: fr -phobe, it -fobo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care are aversiune. 2 Care are teamă (patologică).

-FOB Element secund de compunere savantă cu semnificația „care are aversiune”, „care are teamă (patologică)”. [< fr. -phobe, it. -fobo, cf. gr. phobos – frică].

-FÓB2, -FOBÍE elem. „(care are) aversiune, teamă (patologică)”. (< fr. -phobe, -phobie, cf. gr. phobos)

*fob, -ă adj. și[1]

  1. Fiind intrări consecutive, explicația se găsește la *fobie Ladislau Strifler

*-man, -ă (din -maníe), sufix care înseamnă „ĭubitor exagerat de”: biblioman, meloman. V. -fil, -fob.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-FOB „care urăște, care respinge, care se teme de”. ◊ gr. phobos „frică, teamă, teroare” > fr. -phobe, engl. id., it. -fobo > rom. -fob.

Intrare: fob (suf.)
fob (suf.)
sufix (I7-S)
  • fob