4 definiții pentru fluieră-vânt (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUIERÁ, flúier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ◊ Compus (Pop. și fam.): fluieră-vânt s. m. și f. = om care își pierde vremea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

A FLUIERÁ2 flúier tranz. 1) A cânta prin fluierat. ~ o melodie.Fluieră-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umblă fără rost; pierde-vară. 2) A trata cu fluierături (manifestând nemulțumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!flúieră-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flúieră-vấnt; pl. flúieră-vấnt

Intrare: fluieră-vânt (s.f.)
fluieră-vânt2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
genitiv-dativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
vocativ singular
plural

fluieră-vânt

  • 1. Om care își pierde vremea, care umblă haimana.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pierde-vară attach_file un exemplu
    exemple
    • Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: