flotație sf [At: LEG. EC. PL. 428 / Pl: ~ii / E: fr flottation] 1 Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril Si: flotare (2). 2 Flotare (4).

FLOTÁȚIE, flotații, s. f. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor de steril prin măcinarea și amestecarea minereurilor cu apă și spumanți care fac ca mineralele să plutească la suprafață.

FLOTÁȚIE s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri și a cărbunelui de steril. ♦ Separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].

FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation)

FLOTÁȚIE f. Procedeu de separare a mineralelor din minereuri cu ajutorul unui lichid. [Art. flotația; G.-D. flotației; Sil. -ți-e] /<fr. flotation

flotáție (-ți-e) s. f., art. flotáția (-ți-a), g.-d. art. flotáției; pl. flotáții, art. flotáțiile (-ți-i-)

flotáție s. f. (sil. -ți-e), art. flotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. flotáției; pl. flotáții, art. flotáțiile (sil. -ți-i-)

FLOTÁȚIE s. flotare. (Câteva mișcări de ~.)

FLOTAȚIE s. flotare. (Cîteva mișcări de ~.)