5 definiții pentru florentină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
florentin, ~ă [At: DEMETRIUS, A. 132 / Pl: ~i, ~e / E: fr florentin] 1-2 Smf Persoană care locuiește în Florența sau este originară de acolo. 3-4 a Referitor la Florența sau la florentini. 5 a Din Florența. 6 a (Îs) Stil ~ Stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilul bizantin și cel roman. 7-8 sf, a (Șîs pălărie ~ă) Pălărie de damă (din împletitură de pai) cu boruri largi, împodobită cu flori.
FLORENTIN, -Ă, florentini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s. f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s. f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
florentină (pălărie) s. f., g.-d. art. florentinei; pl. florentine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
florentin adj. m., s. m., pl. florentini; adj. f., s. f. florentină, pl. florentine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
florentin adj. m., s. m., pl. florentini; adj. f., s. f. florentină, pl. florentine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
florentin, florentinisubstantiv masculin florentină, florentinesubstantiv feminin
- 1. Locuitor din Florența. MDN '00
etimologie:
- florentin MDN '00