Definiția cu ID-ul 373917:

FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s. f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s. f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino)