FLOGISTIC, -Ă, flogistici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ardere, provenind din ardere. 2. S. n. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique.

flogistic, ~ă [At: MACAROVICI, CH. 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr phlogistique] 1 a De ardere. 2 a Provenind din ardere. 3 sn Substanță fluidă inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea Si: flogiston (1). 4 sn Agent capabil să producă o inflamație Si: flogiston (2).

FLOGISTIC, -Ă, flogistici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. De ardere, provenind din ardere. 2. S. n. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique.

FLOGISTIC, -Ă adj. (Liv.) De ardere; provenind din ardere. // s.n. 1. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. 2. Agent capabil să producă o inflamație. [< fr. phlogistique, cf. gr. phlogistos – inflamabil].

FLOGISTIC, -Ă I. adj. de ardere; provenind din ardere. II. s. n. 1. substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea; flogiston. 2. agent capabil să producă o inflamație. (< fr. phlogistique)

FLOGISTIC¹ n. (în concepția alchimiștilor) Fluid care ar exista în toate substanțele ce ard și s-ar degaja din acestea în timpul arderii. /<fr. phlogistique

flogistic n. fluid admis de chimiști până la Lavoisier, spre a explica combustiunea.

*flogístic, -ă adj. (d. vgr. phlogistós, prăjit, cu sufixu -ic. V. flacără). Fluid flogistic saŭ ca s. n. flogistic, un fluid imaginat de vechiĭ chimiștĭ (pînă la Lavoisier) p. a explica arderea.

flogistic² s. n.

flogistic² s. n.

flogistic s. n.