7 definiții pentru flocul
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLOCUL, floculi, s. m. Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare. – Din fr. flocculi.
FLOCUL, floculi, s. m. Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare. – Din fr. flocculi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flocul sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr flocculi] Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLOCUL s.n. Regiune a discului solar care apare pe fotografii sub formă de nori strălucitori. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < engl. flocule – smoc, cf. lat. flocculus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLOCUL s. n. fiecare dintre regiunile discului solar care apar pe fotografii sub formă de nori strălucitori. (< engl. flocule, lat. flocculus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flocul s. m., pl. floculi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flocul s. m., pl. floculi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flocul s. m., pl. floculi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flocul, floculisubstantiv masculin
- 1. Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- flocculi DEX '98 DEX '09