FLIT¹, flituri, s. n. (Reg.) Bot.; spec. râtul porcului. – Et. nec.

flit¹ sn [At: LIUBA-IANA, M. 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 (Zlg) Bot¹ (1). 2 (Zgl) Rât. 3 (Dep) Fleancă (1). 4 Gura albinei.

FLIT (pl. -turi) sn. Tr.-Carp. 1 Rît, bot (al porcului): își bagă nasul, ca porcul ~ul în lături NOV. ¶ 2 familiar Bot, gură: ține-ți ~ul!

FLIT¹, flituri, s. n. (Reg.) Bot, rât. – Et. nec.

FLIT, flituri, s. n. (Regional) Bot, rît. ◊ Fig. (Ironic) Dar acasă ce-a rămas? Cei cu pălării pe nas!... Cei cu pălării pe flit. HODOȘ, P. P. 212.

flit și plit n., pl. urĭ. Trans. Rît. V. teflu.

flit² (rât) (reg.) s. n., pl. flituri

flit¹ (rât) (reg.) s. n., pl. flituri

flit (bot.) s. n., pl. flituri

flit, flituri s. n. gură.

FLIT s. v. bot, gură, rât.

flit s. v. BOT. GURĂ. RÎT.

flit, flituri, s.n. (reg.) 1. Râtul porcului; bot. 2. Gură: „Taci din gură, că tăt în zdrențe ai zinit aici, și-amu îți umblă flitu” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 275). ■ Exclusiv în Banat, Crișana, Maram. (ALR, s.n.; vol. II, h. 333). – Et. nec. (MDA).

flit, flituri, s.n. – 1. Râtul porcului; bot. 2. Gură: „Taci din gură, că tăt în zdrențe ai zinit aici, și-amu îți umblă flitu” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 275). – Et. nec. (DEX, MDA).

flit, -uri, s.n. – Râtul porcului; bot. – Et. nec. (MDA).