8 definiții pentru flancare
Explicative DEX
FLANCARE, flancări, s. f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. – V. flanca.
FLANCARE, flancări, s. f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. – V. flanca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de lil_meaniegirl
- acțiuni
flancare sf [At: DICȚ. / Pl: ~cări / E: flanca] 1 Apărare a flancului unei unități militare Si: flancat1 (1). 2 (Mil) Atacare dintr-o parte Si: flancat1 (2). 3 (Mil) Încadrare pe flancuri (1) Si: flancat1 (3). 4 (Fig) Însoțire a cuiva (pentru a-l proteja) Si: flancat1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLANCARE, flancări, s. f. Acțiunea de a flanca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLANCARE s.f. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. [< flanca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*flancáre f. Acțiunea de a flanca. Rezultatu eĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
flancare s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flancare s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flancare s. f., g.-d. art. flancării; pl. flancări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
flancare, flancărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a flanca și rezultatul ei; încadrare pe flancuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- flanca DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.