FLAMAND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

flamand¹, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / Pl: ~nzi, ~e / E: fr flamand] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2-3 a Care aparține Flandrei sau populației ei. 4-5 a Privitor la Flandra sau la populația ei. 6 sf Limbă germanică vorbită flamanzi (1).

*FLAMAND I. adj. 🌍 Din Flandra. II. FLAMAND sm., FLAMANDĂ (pl. -de) sf. Nume dat locuitorilor din Flandra (Franța, Belgia) și altor populațiuni de origine germanică din Belgia [fr.].

FLAMAND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand.

FLAMAND², -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei.

FLAMAND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand)

*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia.

flamand adj. m., s. m., pl. flamanzi; adj. f., s. f. flamandă, pl. flamande

flamand adj. m., s. m., pl. flamanzi; adj. f., s. f. flamandă, pl. flamande

flamand s. m., adj. m., pl. flamanzi; s. f. (persoană), f. sg. flamandă, g.-d. art. flamandei; pl. flamande