9 definiții pentru flagranță
Explicative DEX
FLAGRANȚĂ s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
flagranță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr flagrance] Evidență a unui fapt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLAGRANȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de lil_meaniegirl
- acțiuni
FLAGRANȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLAGRANȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FLAGRANȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
flagranță (evidență) (livr.) (desp. fla-gran-) s. f., g.-d. art. flagranței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flagranță (evidență) (livr.) (fla-gran-) s. f., g.-d. art. flagranței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flagranță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagranței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fla-gran-ță
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
flagranțăsubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: evidență incontestabilitate
etimologie:
- flagrance DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.