filtrare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: filtra] 1 (Teh) Separare a părților omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru¹ Si: filtraj (1), (rar) filtrat¹ (1), filtrație (1). 2 Trecere a unui fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. Si: filtraj (2), (rar) filtrat¹ (2), filtrație (2). 3 (Fiz) Selectare dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite a oscilațiilor care au frecvențe cuprinse între anumite limite Si: filtraj (3).

FILTRARE, filtrări, s. f. Acțiunea de a filtra. Filtrarea apei. ▭ În cîteva cuvinte, Mihai Zaharia descrise pe scurt noua metodă întrebuințată de brigada sa pentru filtrarea motorinei. MIHALE, O. 200.

FILTRARE s.f. Acțiunea de a filtra și rezultatul ei; filtrație, filtraj. [< filtra].

filtrare s. f. 1974 (circ.) Filtru v. filtru total (din filtra)

*filtrațiúne f. (d. filtrez). Acțiunea de a filtra. – Și -áție, dar ob. -áre.

filtrare s. f., g.-d. art. filtrării; pl. filtrări

filtrare s. f., g.-d. art. filtrării; pl. filtrări

filtrare s. f., g.-d. art. filtrării; pl. filtrări

FILTRARE s. filtraj. (filtrarea apei.)

FILTRÁRE (< filtra) s. f. 1. (FIZ.; CHIM.) Operație de separare a fazei solide, în suspensie, dintr-un amestec eterogen solid-fluid în mișcare la trecerea printr-o suprafață permeabilă. 2. (FIZ.) Selectare cu ajutorul unui filtru a unor anumite componente ale unei oscilații electromagnetice. ♦ Oprire cu ajutorul unui filtru a unor componente monocromatice ale unui flux luminos incident, permițând trecerea celorlalte.