FILIMICĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec.

FILIMICĂ ~ce f. Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile galbene cu miros plăcut, folosite în medicină. /Orig. nec.^[1]

!filimică s. f., g.-d. art. filimelei; pl. filimele

filimică s. f., pl. filimele/filimici

CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă.

FILIMICĂ s. (BOT.; Calendula officinalis) (reg.) gălbenele (pl.), rufuliță, rujinică, rujnicea, rujnicuță, rujuliță, rujuță, rușnică, rușuliță, salomie, sulumină, (Ban.) călinică, (Transilv.) roșioară, roșuliță.