FILDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

fildeș [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / V: (înv) ~dis (1-2), (reg) hi~ (1-2) / Pl: (1-2) ~i sm; (3-5) ~uri sn / E: tc fildiş] 1 sm Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. 2 sm (Înv) Elefant. 3 sn Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă Si: ivoriu. 4 sn (Îs) ~ animal (sau artificial) Substanță asemănătoare cu fildeșul (3), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. 5 sn (Îs) ~ vegetal Material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor.

FILDEȘ I. sbst. Colț, dinte de elefant, din care se fabrică diverse obiecte (🖼 2097). II. sm. ‡ Elefant: în toate părțile să te duci după vînat, numai în pădurea ~ilor nu ISP. [tc. fil-diši].

FILDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

FILDEȘ s. n., (1) fildeși, s. m. 1. Colț de elefant. ♦ (Rar, învechit) Elefant. Cum ajunse fata la podul de argint, unde îi ieși leul înainte cu gura căscată... cu niște colți ca cei de fildeș și cu niște gheare ca secerile. ISPIRESCU, L. 17. 2. Substanță osoasă, de culoare albă, din care sînt constituiți colții elefantului și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. A tras de la chimirul lui mare-armaș jungherul din teaca de fildeș. SADOVEANU, N. P. 385. Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom, Azvîrle harpa de alb fildeș și uită calea către stele. MACEDONSKI, O. I 98. Buzele ei sînt ca mărgeanul, iar dinții albi ca fildeșul. FILIMON, la TDRG. ◊ Fildeș animal = material preparat din diverse oase de animale și folosit pentru a fabrica diverse obiecte. Fildeș vegetal = material foarte dur extras din semințele unor palmieri și servind la fabricarea nasturilor.

FILDEȘ² ~i m. 1) Colț de elefant; dinte incisiv al elefantului. 2) înv. Mamifer exotic cu corpul masiv, cu trompă lungă, mobilă, cu urechi late și cu doi colți mari; elefant. /<turc. fildiși

fildeș m. 1. elefant: fildeși sălbateci POP.; 2. dinte sau os de elefant din care se lucrează obiecte de lux: o cutioară de fildeș săpată AL. [Turc. FIL DIȘI, lit. dinte de elefant].

fildis sm vz fildeș

hildiș sm vz fildeș

fildeș¹ (dinte de elefant) s. m., pl. fildeși

fildeș¹ (dinte) s. m., pl. fildeși

fildeș (dinte) s. m., pl. fildeși

fildeș, fildeși s. m. 1. (glum.) dinte. 2. bilă de biliard.

FILDEȘ s. (ZOOL.) 1. defensă. (~ al unui elefant.) 2. ivoriu. (Colții de elefant sunt formați din ~.)

FILDEȘ s. v. elefant.

FILDEȘ s. (ZOOL.) 1. defensă. (~ al unui elefant.) 2. ivoriu. (Colții de elefant sînt formați din ~.)

fildeș s. v. ELEFANT.