figurină sf [At: ANGHEL – IOSIF, C. L. 47 / Pl: ~ne / E: fr figurine] 1 Statuetă de dimensiuni mici, din marmură, bronz, porțelan etc. 2 (Imp) Bibelou.

FIGURINĂ, figurine, s. f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de ceramică etc., servind ca ornament. Figurină de porțelan. ▭ [O cioară] posomorîtă ca o Figurină de cărbune Cu nuanțe de cacao. TOPÎRCEANU, M. 13. Din Alexandria am cumpărat... două figurine indicînd două divinități necunoscute, tot de marmoră. BOLLIAC, O. 266.

FIGURINĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine].

FIGURINĂ s. f. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou. (< fr. figure, it. figurina)

FIGURINĂ ~e f. Figură mică, ce reprezintă o ființă și servește ca ornament; statuetă de dimensiuni mici. /<fr. figurine

figurină f. mică statuetă: figurine de teracotă.

*figurínă f., pl. e (fr. figurine, d. it. figurina). Figură foarte mică de lut, de bronz ș. a. care reprezentă, de obiceĭ, o formă de om.

figurină s. f., g.-d. art. figurinei; pl. figurine

figurină s. f., g.-d. art. figurinei; pl. figurine

figurină s. f., g.-d. art. figurinei; pl. figurine