4 definiții pentru fidanța

fidanța vtr [At: DA ms / Pzi: ez / E: it fidanzare] (Iuz; itr) 1-2 A (se) logodi.

*fidanțéz v. tr. (it. fidanzare, d. lat. fides, it. fede, credință). Rar. Logodesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: fidanța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fidanța
  • fidanțare
  • fidanțat
  • fidanțatu‑
  • fidanțând
  • fidanțându‑
singular plural
  • fidanțea
  • fidanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fidanțez
(să)
  • fidanțez
  • fidanțam
  • fidanțai
  • fidanțasem
a II-a (tu)
  • fidanțezi
(să)
  • fidanțezi
  • fidanțai
  • fidanțași
  • fidanțaseși
a III-a (el, ea)
  • fidanțea
(să)
  • fidanțeze
  • fidanța
  • fidanță
  • fidanțase
plural I (noi)
  • fidanțăm
(să)
  • fidanțăm
  • fidanțam
  • fidanțarăm
  • fidanțaserăm
  • fidanțasem
a II-a (voi)
  • fidanțați
(să)
  • fidanțați
  • fidanțați
  • fidanțarăți
  • fidanțaserăți
  • fidanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • fidanțea
(să)
  • fidanțeze
  • fidanțau
  • fidanța
  • fidanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)