12 definiții pentru fiacru
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIACRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
FIACRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiacru sn [At: ODOBESCU, la CADE / V: ~căr / P: fi-a~ / Pl: ~re / E: fr fiacre] (Înv) Trăsură de piață Si: birjă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIACRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIACRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiacăr sn vz fiacru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡*FIACĂR (pl. -ăre), FIACRU (pl. -cre) sn. Trăsură, birjă: mă aruncai într’un fiacăr și ieșii pe uliță ALX.; foarte rar se auzea ... un fiacru ce trecea ca săgeata ODOB. [germ. Fiaker, fr. fiacre].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fiacru (înv.) (desp. fi-a-cru) s. n., art. fiacrul; pl. fiacre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fiacru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiacrul; pl. fiacre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fiacru s. n. (sil. fi-a-cru), art. fiacrul; pl. fiacre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FIACRU s. v. birjă, trăsură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fiacru s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fiacru (fiacre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: fi-a-cru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fiacru, fiacresubstantiv neutru
-
- Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
-
etimologie:
- fiacre DEX '09 DEX '98 DN