8 definiții pentru fiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fiță sf vz fâță

FÍȚĂ, fițe, s. f. (Regional) Leliță. Nu știu cum se pripășise la fița Smaranda, unde ședeam în gazdă, un țigănaș slăbuț și perpelit. VLAHUȚĂ, O. A 384.

FÍȚĂ, fițe s. f. (reg.) Leliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIȚĂ s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere. scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o ~ din partea lui.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fițe, fițăraie Fițe este înregistrat în DLRM, în expresia familiară: a face fițe „a face mofturi, a se sclifosi”; fițăraie apare la Udrescu cu sensul de „fasoane, nazuri, mofturi, toane, capricii”. Ambele au fost foarte mult folosite, în deceniile trecute, în limbajul familiar bucureștean. Acad. Iorgu Iordan le-a studiat în BPh., VII-VIII, p. 258-260, unde a dat un mare număr de exemple din texte, mai ales pentru cel de-al doilea, și le-a explicat: fiță ar fi la origine Numele unui pește (cu acest sens cuvîntul apare numai sub forma fîță), derivat-regresiv de la a fîțîi, iar fițăraie ar fi derivat de la fiță. Se mai adaugă acum derivatul fîțos „mofturos” (Lex. reg. I, p. 116, din Bucovina), care pare că ar sprijini explicația dată. Totuși vocalismul creează dificultăți. După părerea mea, la bază este germ. Fitze „fleac” și, de asemenea, diminutivul acestuia, Fitzlein. În argoul bucureștean, la începutul secolului, erau multe cuvinte de origine germană, introduse eventual de evrei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică.

Intrare: fiță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiță
  • fița
plural
  • fițe
  • fițele
genitiv-dativ singular
  • fițe
  • fiței
plural
  • fițe
  • fițelor
vocativ singular
plural