8 definiții pentru fișa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fișa vt [At: DEX / Pzi: ez / E: fișă] 1 A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. 2 A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc.

FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare scrisă (de obicei științifică). Am fișat toată cartea. ♦ A întocmi fișe de bibliotecă. Cîte cărți ai fișat azi?

FIȘÁ vb. I. tr. A face, a alcătui fișe (asupra unui material, asupra unor cărți etc.). [P.i. -șez. / < fișă].

FIȘÁ vb. tr. a alcătui fișe (asupra unui material, unor cărți etc.). (< fișă)

A FIȘÁ ~éz tranz. 1) (texte, pasaje, citate etc.) A transpune pe fișe. 2) (publicații) A înregistra pe fișe de bibliotecă. /Din fișă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd

fișá vb., ind. prez. 1 sg. fișéz, 3 sg. și pl. fișeáză, 1 pl. fișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fișéze; ger. fișând

Intrare: fișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fișa
  • fișare
  • fișat
  • fișatu‑
  • fișând
  • fișându‑
singular plural
  • fișea
  • fișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fișez
(să)
  • fișez
  • fișam
  • fișai
  • fișasem
a II-a (tu)
  • fișezi
(să)
  • fișezi
  • fișai
  • fișași
  • fișaseși
a III-a (el, ea)
  • fișea
(să)
  • fișeze
  • fișa
  • fișă
  • fișase
plural I (noi)
  • fișăm
(să)
  • fișăm
  • fișam
  • fișarăm
  • fișaserăm
  • fișasem
a II-a (voi)
  • fișați
(să)
  • fișați
  • fișați
  • fișarăți
  • fișaserăți
  • fișaseți
a III-a (ei, ele)
  • fișea
(să)
  • fișeze
  • fișau
  • fișa
  • fișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)