21 de definiții pentru fermecător (s.m.) fărmăcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcătór, -oáre (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fermecătorea sf [At: GORJAN, H. II, 182 / Pl: ~ese / E: fermecător + -easă] (Îvp) Fermecătoare (1).

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMECĂTÓR s. v. vrăjitor.

FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

Fermecător ≠ repulsiv, respingător

FERMECĂTOÁRE s. v. babă, vrăjitoare.

fermecătoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

fermecătorea s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fermecătóare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare. – Din farmeca „a vrăji” + -ătoare.

Intrare: fermecător (s.m.)
fermecător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
vocativ singular
plural
fărmăcător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)