FENOMENALISM s. n. Concepție filosofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme.

fenomenalism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: rs феноменализм, cf fr phénoménisme] Concepție filozofică idealist-agnostică, după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu și esența lor.

FENOMENALISM s. n. Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme.

FENOMENALISM s. n. Curent idealist-subiectivist în filozofie, care rupe fenomenul de esență și neagă posibilitatea de a cunoaște esența lucrurilor, susținînd că numai latura lor exterioară poate fi cunoscută. V. agnosticism.

FENOMENALISM s.n. Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme].

FENOMENALISM s. n. concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme)

FENOMENALISM n. Curent în filozofie care neagă posibilitatea cunoașterii esenței lucrurilor, recunoscând drept cognoscibile numai latura lor exterioară, fenomenele. /<rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme

fenomenalism n. sistemă filozofică după care ideile noastre coprind numai aparențele lucrurilor în sine, pe când lucrurile înseși rămân necunoscute.

FENOMENISM s.n. v. fenomenalism.

*fenomenalízm n. Sistema filosofică după care ideile noastre cuprind numaĭ aparențele lucrurilor, pe cînd lucrurile rămîn neștiute.

fenomenalism s. n.

fenomenalism s. n.

fenomenalism s. n.

FENOMENALÍSM (< germ.) s. n. (FILOZ.) Doctrină potrivit căreia numai fenomenele constituie obiectul cunoașterii pozitive sau științifice, lucru în sine incognoscibil (criticismul kantian, pozitivismul lui Compte, evoluționismul lui Spencer).