5 definiții pentru fenilen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène.

fenilen sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr phénylène] (Chm) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen.

FENILÉN, fenilene, s. n. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. phénylène.[1]

  1. Pl. și (m.): fenileni (vezi DEX’09). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: fenilen
fenilen1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenilen
  • fenilenul
  • fenilenu‑
plural
  • fenileni
  • fenilenii
genitiv-dativ singular
  • fenilen
  • fenilenului
plural
  • fenileni
  • fenilenilor
vocativ singular
plural
fenilen2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenilen
  • fenilenul
  • fenilenu‑
plural
  • fenilene
  • fenilenele
genitiv-dativ singular
  • fenilen
  • fenilenului
plural
  • fenilene
  • fenilenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenilen

  • 1. chimie Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: