feciorie² sf [At: RETEGANUL, P. III, 14 / Pl: ~ii / E: fecior + -ie] 1 Timpul cât cineva este fecior (12). 2 Perioadă din viață petrecută ca fecior (12).

†FECIORIE² sf. 1 Trans. Timpul cînd era cineva fecior, vîrsta petrecută ca flăcău ¶ 2 ‡ ~ de suflet, calitatea de copil de suflet; înfiere: fecioria de suflet o fac unii, căci nu nasc copii PRV. -MB..

FECIORIE², feciorii, s. f. Timpul cît cineva e fecior, vîrsta petrecută ca fecior. Du-te acasă și te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie și pușca lui și sabia lui. RETEGANUL, P. III 14. Toate mîndrele ascultă. Numai mîndrulița mea Nu-și ascultă paserea, Cum îi cîntă patima, Patima ei din fetie Ș-a badii din feciorie! HODOȘ, P. P. 92.

FECIORIE², feciorii, s. f. Timpul cît cineva este fecior; epocă din viață petrecută ca fecior neînsurat. – Din fecior + suf. -ie.

FECIORIE² f. Viața unui fecior până la căsătorie; viață de flăcău. /fecior + suf. ~ie

feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei

feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei

feciorie (castitate, timpul cât cineva este fecior) s. f., art. fecioria, g.-d. art. fecioriei; pl. feciorii

FECIORIE s. v. feciorică.

feciorie s. v. FECIORICĂ.