FECIORESC², -EASCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

fecioresc², ~ească [At: MARIAN, V. 92 / Pl: ~ești / E: fecior + -esc] 1-2 a Care aparține feciorilor (2,12). 3-4 a Referitor la feciori (2,12). 5-6 a Specific feciorilor (2, 12). 7 sfa (Reg) Numele unor dansuri populare bărbătești, în timpul cărora se execută figuri de virtuozitate. 8 (Reg) sfa Melodie după care se execută fecioreasca. 9 a (Pop; îs) Cămașă ~ească Cămașă scurtă, cu mâneci largi. corectat(ă)

FECIORESC¹ adj. De fecior; băiețesc.

FECIORESC², -EASCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

FECIORESC¹ ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru fecior; propriu feciorilor; fiesc; filial. /fecior + suf. ~esc

fecioresc a. 1. de fecioară: sân fecioresc; 2. de fecior: port fecioresc.

1) fecĭorésc, -eáscă adj. De fecĭoară, virginal. Trans. De fecĭor (de flăcăŭ).

fecioresc adj. m., f. feciorească; pl. m. și f. feciorești

fecioresc adj. m., f. feciorească; pl. m. și f. feciorești

fecioresc (referitor la fecioară sau la fecior) adj. m., f. feciorească; pl. m. și f. feciorești

!fecioreasca (dans) s. f. art., neart. feciorească, g.-d. art. fecioreștii; pl. feciorești

!fecioreasca (dans) s. f. art., neart. feciorească, g.-d. art. fecioreștii

fecioreasca (dans) s. f. art.

fecioreasca (feciorești) 1. Categorie de jocuri populare românești, bărbătești, răspândite în Transilvania, Țara Crișurilor și Câmpia Banatului. Se joacă în formație de ceată (jucători neprinși între ei) sau solistic sub formă de întrecere. Sunt dansuri de virtuozitate care cuprind mișcări cu caracter atletic ca sărituri mari, flexiuni, bătăi în podea și în pinteni. Caracteristica lor principală o constituie tehnica de lovire cu palmele pe segmentele picioarelor. În cadrul categoriei se pot distinge trei grupe de tipuri de joc fecioresc: 1) grupa I-a – Haidăul (de băț, ponturi în botă), călușerul*, sărita, fecioreasca rară (rami, de ponturi, românește), f. făgărășană – acoperă aproape întreaga Transilvanie; grupa a II-a fecioreseul (românescul), F. deasă (feciorește), bărbuncul* – acoperă Câmpia Transilvaniei și bazinul superior al Someșului (Transilvania de Nord); grupa a III-a – Ardeleana (2), feciorește, Ardeleana de mână, Ardeleana sărită – acoperă Țara Crișurilor și Câmpia Banatului. 2. F. fetelor, replică feminină la jocul fecioresc bărbătesc. Este jucat de fete și femei tinere la hora satului, la nunți și alte petreceri, în satele din jurul orașului Rupea (Crihalma, Dăișoara etc.).

feciorésc, feciorească, adj. 1. Care aparține feciorilor. 2. (reg.) Dans popular bărbătesc, executat solistic sau în colectiv de feciori dispuși în semicerc sau liber în spațiul de joc. – Din fecior + suf. -esc (DEX, MDA).