3 definiții pentru feciorandru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feciorandru sn [At: ȚICHINDEAL, F. 398/11 / V: (Ban) fic~ sm / Pl: ~ri / E: fecior + -andru] 1-4 (Șhp) Fecior (1-2) (frumos).

FECIORÁNDRU, feciorandri, s. m. (Rar, popular) Fecior. Cînd îl văzu, întrebă...: Al cui e feciorandrul acesta? RETEGANUL, P. I 15.

FECIORÁNDRU, feciorandri, s. m. (Rar) Fecioraș. – Din fecior + suf. -andru.

Intrare: feciorandru
feciorandru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feciorandru
  • feciorandrul
  • feciorandru‑
plural
  • feciorandri
  • feciorandrii
genitiv-dativ singular
  • feciorandru
  • feciorandrului
plural
  • feciorandri
  • feciorandrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)