6 definiții pentru feștelitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.

feștelitor, ~oare [At: NEGRUZZI, S. III, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: feșteli + -tor] 1- 2 smf, m (Reg; prt) (Persoană) care scrie urât Si: mâzgălitor. 3-4 smf, a (Persoană) care scrie prost.

FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.

FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj. Care feștelește, care mîzgălește. ♦ (Substantivat; determinat prin «de hîrtie») Scriitor slab (care strică hîrtie degeaba). Te poftesc, strunește-ți limba, feștelitor de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 100.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre

feștelitór adj. m., s. m., pl. feștelitóri; f. sg. și pl. feștelitoáre

Intrare: feștelitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feștelitor
  • feștelitorul
  • feștelitoru‑
plural
  • feștelitori
  • feștelitorii
genitiv-dativ singular
  • feștelitor
  • feștelitorului
plural
  • feștelitori
  • feștelitorilor
vocativ singular
  • feștelitorule
plural
  • feștelitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feștelitor, -oare feștelitoare

  • 1. regional (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Feșteli + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09