13 definiții pentru faună

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.

faună sf [At: DA / P: fa-u~ / Pl: ~ne / E: fr faune] 1 Totalitate a animalelor de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2 (Fig; prt) Grup uman tipic pentru un anumit loc.

fáună s.f. 1 Totalitatea speciilor de animale dintr-o regiune, de pe glob, dintr-o epocă geologică etc. ◊ Faună freatică v. freatic. 2 Fig. (peior.) Grup uman tipic pentru un anumit loc. • sil. fa-u-. pl. -e. / <fr. faune.

FAUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.

FAUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale dintr-o anumită regiune (țară, continent etc.) sau dintr-o anumită epocă geologică. Fauna Munților Carpați. Faună alpină. Faună marină.Peste trei sferturi din speciile de animale din fauna lacului Baical se întîlnesc numai aci și nicăieri în altă parte a lumii. BIOLOGIA 137. Fiecare continent sau zonă posedă o faună caracteristică. FAUNA R. P. R. VIIII 33. Scoici, melci, lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămîntă într-o monstruoasă bucurie subt tremurul ploii de primăvară. SADOVEANU, N. F. 74. – Pronunțat: fa-u-.

FAUNĂ s.f. Totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. [Pron. fa-u-. / < fr. faune, it. fauna].

FAUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune)

FAUNĂ ~e f. Ansamblu de animale care populează globul sau o regiune determinată; regn animal. [Sil. fa-u-] /<fr. faune

faună f. 1. totalitatea animalelor unei țări; 2. operă ce conține descrierea lor.

*fáună f., pl. e (d. Fáuna, fiĭca orĭ soția luĭ Fáunus [un rege străvechĭ în Lațiŭ], care ĭ-a învățat pe Romanĭ agricultura și a fost adorat după moarte ca zeŭ de pădure și de cîmp. Faunĭ s’aŭ numit pe urmă o mulțime de zeĭ cîmpeneștĭ păroșĭ și cu picĭoare de țap). Totalitatea animalelor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ. Carte care tratează despre aceste animale. V. floră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

faună (desp. fa-u-) s. f., g.-d. art. faunei

!faună (fa-u-) s. f., g.-d. art. faunei

faună s. f. (sil. fa-u-), g.-d. art. faunei; pl. faune

Intrare: faună
  • silabație: fa-u-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faună
  • fauna
plural
  • faune
  • faunele
genitiv-dativ singular
  • faune
  • faunei
plural
  • faune
  • faunelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

faună, faunesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fauna Munților Carpați. Faună alpină. Faună marină. DLRLC
    • format_quote Peste trei sferturi din speciile de animale din fauna lacului Baical se întîlnesc numai aci și nicăieri în altă parte a lumii. BIOLOGIA 137. DLRLC
    • format_quote Fiecare continent sau zonă posedă o faună caracteristică. FAUNA R. P. R. VIIII 33. DLRLC
    • format_quote Scoici, melci, lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămîntă într-o monstruoasă bucurie subt tremurul ploii de primăvară. SADOVEANU, N. F. 74. DLRLC
  • 2. peiorativ Grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.