9 definiții pentru farbă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.

FARBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.

farbă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 304/19 / Pl: ~be, fărburi / E: ger Farbe] (Reg) 1 Culoare (1). 2 Vopsea. 3 (Înv; la jocul de cărți) Culoare (22).

FARBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe.

fárbă f., pl. e (germ. farbe, a. î.). Ban. Trans. Coloare. Văpsea. Mold. Munt. (rut. fárba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele și care se întrebuința în armată pînă pe la 1896, cînd s’aŭ suprimat aceste curele și s’aŭ înlocuit cu curele „blanc”.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

farbă (farbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

farbă, farbe, fărburi, s.f. – (reg.) Culoare, vopsea. Termen specific subdialectului bănățean (Tratat, 1984). ♦ În societatea tradițională maramureșeană, femeile vopseau cergile (și, în general, țesăturile) cu pigmenți / coloranți obținuți din plante. Abia în secolul XX au apărut coloranții sintetici. Culoarea galbenă se obține din coajă de alun, coajă de nuc, păducel, salcie, frunză de urzică, frunze de măr sălbatic, flori de sânzâiene, flori de soc, flori de sunătoare etc. Culoarea neagră se obține din scoarță de nuc, arin roșu, păducel, stejar. Verdele se obține din brândușă, sunătoare, țâța-caprei. Culoarea maro se obține din frunze maronii de ceapă, fructe de trandafir sălbatic. Vișiniu / roșu se obține din fructe de afin, fructe de soc. Se fixează cu oțet de mere sau pere pădurețe sau zer de lapte. Aceeași plantă dă mai multe culori în funcție de tehnica folosită la vopsire sau perioada recoltării (Memoria, 2001: 53-54). – Din germ. Farbe „culoare, vopsea” (Trans., sec. XVII) (Scriban, DER, DLRM, DEX, MDA).

farbă, farbe, fărburi, s.f. – Culoare, vopsea. – Din germ. Farbe „culoare” (Trans., sec. XVII).

Intrare: farbă
farbă1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F94)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farbă
  • farba
plural
  • fărburi
  • fărburile
genitiv-dativ singular
  • fărbi
  • fărbii
plural
  • fărburi
  • fărburilor
vocativ singular
plural
farbă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farbă
  • farba
plural
  • farbe
  • farbele
genitiv-dativ singular
  • farbe
  • farbei
plural
  • farbe
  • farbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

farbă, fărburisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.