9 definiții pentru farbă

FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.

FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.

FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe.

FÁRBĂ s. v. culoare, vopsea.

fárbă (fárbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba.

fárbă f., pl. e (germ. farbe, a. î.). Ban. Trans. Coloare [!]. Văpsea [!]. Mold. Munt. (rut. fárba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele și care se întrebuința în armată pînă pe la 1896, cînd s'aŭ suprimat aceste curele și s'aŭ înlocuit cu curele „blanc”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fárbă, farbe, fărburi, s.f. – (reg.) Culoare, vopsea. Termen specific subdialectului bănățean (Tratat, 1984). ♦ În societatea tradițională maramureșeană, femeile vopseau cergile (și, în general, țesăturile) cu pigmenți / coloranți obținuți din plante. Abia în secolul XX au apărut coloranții sintetici. Culoarea galbenă se obține din coajă de alun, coajă de nuc, păducel, salcie, frunză de urzică, frunze de măr sălbatic, flori de sânzâiene, flori de soc, flori de sunătoare etc. Culoarea neagră se obține din scoarță de nuc, arin roșu, păducel, stejar. Verdele se obține din brândușă, sunătoare, țâța-caprei. Culoarea maro se obține din frunze maronii de ceapă, fructe de trandafir sălbatic. Vișiniu / roșu se obține din fructe de afin, fructe de soc. Se fixează cu oțet de mere sau pere pădurețe sau zer de lapte. Aceeași plantă dă mai multe culori în funcție de tehnica folosită la vopsire sau perioada recoltării (Memoria, 2001: 53-54). – Din germ. Farbe „culoare, vopsea” (Trans., sec. XVII) (Scriban, DER, DLRM, DEX, MDA).

fárbă, farbe, fărburi, s.f. – Culoare, vopsea. – Din germ. Farbe „culoare” (Trans., sec. XVII).

Intrare: farbă
farbă (pl. -uri) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farbă farba
plural fărburi fărburile
genitiv-dativ singular fărbi fărbii
plural fărburi fărburilor
vocativ singular
plural
farbă (pl. -e) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farbă farba
plural farbe farbele
genitiv-dativ singular farbe farbei
plural farbe farbelor
vocativ singular
plural

farbă

etimologie: