13 definiții pentru fanfaroană famfaroană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

fanfaron, ~oa smf, a [At: ALEXANDRESCU, M. 270 / V: famf- / Pl: ~i, ~oane / E: fr fanfaron] 1-2 (Persoană) care se laudă cu calități închipuitte

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se laudă cu calități închipuite; îngîmfat, lăudăros. Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93. ◊ (Adjectival) Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.

FAMFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. fanfaron.

FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].

FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)

FANFARÓN ~oánă (~óni, ~oáne) și substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calitățile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecțiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron

*fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.

FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăudăcios. (Nu e decît un ~.)

Intrare: fanfaroană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanfaroa
  • fanfaroana
plural
  • fanfaroane
  • fanfaroanele
genitiv-dativ singular
  • fanfaroane
  • fanfaroanei
plural
  • fanfaroane
  • fanfaroanelor
vocativ singular
  • fanfaroa
  • fanfaroano
plural
  • fanfaroanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • famfaroa
  • famfaroana
plural
  • famfaroane
  • famfaroanele
genitiv-dativ singular
  • famfaroane
  • famfaroanei
plural
  • famfaroane
  • famfaroanelor
vocativ singular
  • famfaroa
  • famfaroano
plural
  • famfaroanelor

fanfaron, -oană fanfaroană famfaroană famfaron

  • 1. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale.
    exemple
    • Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363.
      surse: DLRLC
    • S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.
      surse: DLRLC

etimologie: