11 definiții pentru fâșâit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

fâșâit sn [At: ISPIRESCU, L. 83 / V: fășăit, fâșăit, fâșiit, foșăit, foșeit / Pl: ~uri / E: fâșâi] 1 Zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Si: fâșâire (1), fâșâitură (1). 2 Producere a unui fâșâit (1) Si: fâșâire {2), fâșâitură (2).

FÂȘIÍT s. n. v. fâșâit.

FÎȘÎÍT, fișîituri, s. n. Zgomot produs de frunzele mișcate de vînt, de iarba tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. ♦ (Rar) Sunet produs de curgerea apei. Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. – Variantă: fîșiít (DEMETRESCU, O. 148) s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fâșâit s. n., pl. fâșâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂȘÂÍT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)

FÂȘÂIT s. 1. foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: fâșâit
fâșâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitul
  • fâșâitu‑
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșâit
  • fâșâitului
plural
  • fâșâituri
  • fâșâiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitul
  • fâșiitu‑
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșiit
  • fâșiitului
plural
  • fâșiituri
  • fâșiiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșâit, fâșâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâșâitură
    • format_quote Abia auzeau fîșîitul coaselor, trăgeau brazdă după brazdă. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
    • format_quote Zăpada se zbătea în geamul de la răsărit cu fîșîit de nisip. SADOVEANU, P. M. 169. DLRLC
    • format_quote Un ușor fîșîit se auzi prin grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fîșîitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom. ISPIRESCU, L. 83. DLRLC
    • 1.1. rar Sunet produs de curgerea apei. DLRLC
      • format_quote Se deslușește bine acum fîșîitul apei pe lîngă pereții de scîndură. C. PETRESCU, S. 57. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâșâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.