9 definiții pentru fătat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂTÁT s. n. Fătare. – V. făta.

fătat1 sn [At: CANTEMIR, 1. I, I, 168 / Pl: ~uri / E: făta] 1-2 Fătare (1-2).

FĂTÁT s. n. Acțiunea de a făta; fătare. – V. făta.

FĂTÁT1 s. n. Acțiunea de a făta. La vita bătrînă e mai greu fătatul. CARAGIALE, O. VII 326.

FĂTÁT1 n. 1) v. A FĂTA 2) Vreme când unele animale fată. Pe la ~ul oilor. /v. a făta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂTAT s. fătare, naștere. (~ unui vițel.)

Intrare: fătat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fătat
  • fătatul
  • fătatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fătat
  • fătatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fătat (s.n.)

etimologie:

  • vezi făta
    surse: DEX '98 DEX '09