7 definiții pentru fătătoare (loc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organ genital al unor femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.

fătătoare [At: DOSOFTEI, PS. 266 / Pl: ~oare, ~ori / E: făta + -(ă)toare] 1 a (D. femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. 2 sf (Reg) Oaie care are peste doi ani. 3 sf (Pop) Organ genital al unor animale femele Si: fătăciune (4), pipotă, soție. 4 sf (Pop; rar; prt) Organ genital feminin Si: fătăciune (5). 5 sf (Pop) Loc unde fată animalele Si: fătăciune (6).

FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.

FĂTĂTOÁRE2, fătători, s. f. Locul unde fată animalele.

FĂTĂTOÁRE2 ~óri f. pop. 1) Loc special amenajat unde fată animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a făta + suf. ~ătoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fătătoáre2 s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri

fătătoáre s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri

Intrare: fătătoare (loc)
fătătoare2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fătătoare
  • fătătoarea
plural
  • fătători
  • fătătorile
genitiv-dativ singular
  • fătători
  • fătătorii
plural
  • fătători
  • fătătorilor
vocativ singular
plural

fătătoare (loc)

  • 1. popular Loc unde fată animalele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Făta + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09