4 definiții pentru fărâmițat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMIȚÁT1 s. n. Fărâmițare. – V. fărâmița.

FĂRÂMIȚÁT1 s. n. Fărâmițare. – V. fărâmița.

fărâmițat1 sn [At: DA / V: ~răm~, ~rămițit / Pl: ~uri / E: fărâmița] Fărâmițare (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: fărâmițat (s.n.)
fărâmițat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatul
  • fărâmițatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmițat (s.n.)

etimologie:

  • vezi fărâmița
    surse: DEX '09 DEX '98