6 definiții pentru fărâmat (s.n.) fărămat fărmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma.V. fărâma.

FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma.V. fărâma.

fărâmat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. I, 68 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~uri / E: fărâma] 1-3 Fărâmare (1-3). 4 (Mpp; îvp) Numele unei boli care se manifestă prin dureri în tot corpul și prin epuizare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: fărâmat (s.n.)
fărâmat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatul
  • fărâmatu‑
plural
  • fărâmaturi
  • fărâmaturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatului
plural
  • fărâmaturi
  • fărâmaturilor
vocativ singular
plural
fărămat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămat
  • fărămatul
plural
  • fărămaturi
  • fărămaturile
genitiv-dativ singular
  • fărămat
  • fărămatului
plural
  • fărămaturi
  • fărămaturilor
vocativ singular
plural
fărmat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmat
  • fărmatul
plural
  • fărmaturi
  • fărmaturile
genitiv-dativ singular
  • fărmat
  • fărmatului
plural
  • fărmaturi
  • fărmaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmat (s.n.) fărămat fărmat

  • 1. Faptul de a (se) fărâma.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '98 DEX '09