10 definiții pentru fărâmare fărămare fărmare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.

fărâmare sf [At: I. IONESCU, C. 182/25 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~mări / E: fărâma] (Pop) 1 Spargere în bucățele. 2 Distrugere. 3 (Înv) Frământare (1). 4 (Trs; înv; îs) ~ de inimă Colică (1).

FĂRMÁRE s. f. v. fărâmare.

FĂRÎMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fărîma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmáre s. f., g.-d. art. fărâmắrii

fărâmáre s. f., g.-d. art. fărâmării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÎMARE s. sfărîmare, zdrobire, (rar) casare.

Intrare: fărâmare
fărâmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmare
  • fărâmarea
plural
  • fărâmări
  • fărâmările
genitiv-dativ singular
  • fărâmări
  • fărâmării
plural
  • fărâmări
  • fărâmărilor
vocativ singular
plural
fărămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămare
  • fărămarea
plural
  • fărămări
  • fărămările
genitiv-dativ singular
  • fărămări
  • fărămării
plural
  • fărămări
  • fărămărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmare
  • fărmarea
plural
  • fărmări
  • fărmările
genitiv-dativ singular
  • fărmări
  • fărmării
plural
  • fărmări
  • fărmărilor
vocativ singular
plural

fărâmare fărămare fărmare

  • 1. popular Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfărâmare

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '98 DEX '09