6 definiții pentru fălitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.

fălitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. II, 216 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: făli + -(i)tor] (Îvr) 1-2 (Persoană) care laudă. 3-4 (Persoană) care lingușește.

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj. (Rar; de obicei substantivat) Care laudă. La fălitori fățarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în față pe care-n sine-i rid. NEGRUZZI, S. II 216.

FĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival înv. (despre persoane) Care laudă în mod exagerat; care fălește. /a făli + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fălitór (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoáre

fălitór adj. m., s. m., pl. fălitóri; f. sg. și pl. fălitoáre

Intrare: fălitor (adj.)
fălitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălitor
  • fălitorul
  • fălitoru‑
  • fălitoare
  • fălitoarea
plural
  • fălitori
  • fălitorii
  • fălitoare
  • fălitoarele
genitiv-dativ singular
  • fălitor
  • fălitorului
  • fălitoare
  • fălitoarei
plural
  • fălitori
  • fălitorilor
  • fălitoare
  • fălitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fălitor, -oare fălitoare fălitor (2)

  • 1. învechit (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lingușitor un exemplu
    exemple
    • La fălitori fățarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în față pe care-n sine-i rîd. NEGRUZZI, S. II 216.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Făli + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09