7 definiții pentru fălțuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLȚUÍT1 s. n. Fălțuire. – V. fălțui.

FĂLȚUÍT1 s. n. Fălțuire. – V. fălțui.

fălțuit1 sn [At: NOM. MIN. I, 382 / Pl: ~uri / E: fălțui] 1-4 Fălțuire (1-4).

FĂLȚUÍT 1 s. n. Fălțuire. Eu scrisesem toată revista, eu o corectasem, eu am muncit la fălțuitul coalelor, de mă înnegrisem ca un coșar. I. BOTEZ, ȘC. 66.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂLȚUÍT s. (TEHN.) fălțuire, lămbuire.

FĂLȚUIT s. (TEHN.) fălțuire, lămbuire.

Intrare: fălțuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitul
  • fălțuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fălțuit
  • fălțuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fălțuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi fălțui
    surse: DEX '98 DEX '09